Regimul de înălțime

Regimul de înălțime descrie câte niveluri are o construcție și de ce fel. Este notat printr-o formulă scurtă, de tipul S+P+2E+M, pe care o vei găsi în aproape orice autorizație sau certificat.

Literele

• S — subsol. Nivel aflat complet sau majoritar sub cota terenului.
• D — demisol. Nivel parțial îngropat, ieșit deasupra terenului mai puțin decât un parter.
• P — parter. Nivelul de la cota terenului.
• E — etaj. Nivel complet deasupra parterului. Cifra dinainte spune câte: 2E înseamnă două etaje.
• M — mansardă. Nivel amenajat în volumul acoperișului.
• Er — etaj retras. Ultimul nivel, retras față de fațadă.

Cum se citesc formulele

• P — doar parter. O casă pe un singur nivel.
• P+1E — parter și un etaj. Cel mai frecvent regim pentru locuințe individuale.
• S+P+1E — subsol, parter, un etaj.
• D+P+M — demisol, parter, mansardă.
• S+P+4E — un imobil colectiv de cinci niveluri supraterane.

Uneori vei întâlni notații parțiale, ca Sp+P+1E sau „parțial”, care înseamnă că nivelul respectiv nu se întinde pe toată amprenta construcției — de exemplu un subsol doar sub o parte din casă.

Regimul de înălțime nu este singura limită

Documentele stabilesc de obicei și înălțimi în metri: H maxim (înălțimea totală, până la coamă sau atic) și H streașină sau H cornișă. Acestea contează la fel de mult ca numărul de niveluri, pentru că fixează raportul cu clădirile vecine.

Trei constrângeri se aplică simultan și trebuie respectate toate: POT (cât acoperi la sol), CUT (cât construiești în total) și regimul de înălțime cu înălțimile maxime (cât de sus urci). Poți avea CUT suficient și tot să nu poți adăuga un etaj, dacă înălțimea maximă nu îți permite.

Unde îl vezi în registru

Regimul de înălțime apare de regulă chiar în descrierea lucrării din autorizații — de exemplu „construire locuință unifamilială S+P+1E și împrejmuire teren”. Căutând după stradă poți vedea rapid ce regim s-a autorizat în zonă, ceea ce este un bun indiciu despre ce este realist să ceri pentru o parcelă vecină.